Credincioșii ortodocși și catolici sărbătoresc ”Duminica Floriilor”. Intrarea Domnului în Ierusalim, cunoscută și sub numele ”Duminica Floriilor” sau ”Duminica Stâlpărilor”, este unul din Praznicele împărătești ale Bisericii Ortodoxe, celebrat în Duminica dinaintea Paștilor.Cu această ocazie, PS dr. Iustin, episcop al Episcopiei Ortodoxe a Maramureșului și Sătmarului, liturghisește și predică la Catedrala Episcopală ”Sf. Treime” din Baia Mare. Cu câteva zile înainte de răstignirea Sa, Domnul Iisus Hristos a fost primit de mulțimile care îl slăveau și îl cinsteau, la intrarea Sa în Ierusalim, călare pe un mânz de asină (măgăruș), ca pe Mesia și împăratul lui Israel. Mulțimile, în semn de bucurie, aruncau înaintea Lui frunze, petale, ramuri de fitnic etc. Intrarea Domnului în Ierusalim, împreună cu Sâmbăta lui Lazăr, de care este indisolubil legată, inclusiv liturgic, fac trecerea de la perioada Postului Mare (care ia sfârșit în seara de vineri – care precedă Sâmbăta lui Lazăr), la Săptămâna Mare, a Patimilor și a învierii Mântuitorului. Ortodocșii sărbătoresc aceastăzi ca pe una de bucurie, dar cu înțelegerea faptului că zilele ce urmează sunt unele ale tristeții. Ortodocșii din țările care locuiesc în zone unde nu cresc palmieri sau smochini, precum românii sau rușii folosesc, în locul acestora, ramuri de salcie la această sărbătoare. Creștinii aduc la biserică aceste ramuri (numite, cu un nume mai vechi, și stâlpări, de unde denumirea de ”Duminica Stâlpărilor”) de salcie, de smochin sau de palmier care amintesc de cele cu care a fost întâmpinat Mântuitorul la intrarea Sa în Ierusalim. La sfârșitul Sfintei Liturghii, preotul rostește asupra lor o rugăciune de binecuvântare, apoi le stropește cu agheasmă, sfințindu-le, apoi le distribuie credincioșilor, care împodobesc cu ele icoanele, păstrându-le cu grijă.

Azi curatorii aduc ramuri de salcie la bieserici

În unele Biserici este obiceiul ca, după Liturghie, să se distribuie cruci mici făcute din frunze de palmier, care sunt mai apoi puse la icoană. În seara din ajunul praznicului, în unele locuri se organizează un pelerinaj sau o procesiune, care pornește întotdeauna de la o biserică și se sfârșește la o altă biserică. Se face astfel amintirea ieșirii oamenilor în întâmpinarea Domnului, pe drumul Său spre Ierusalim, iar pelerinajul în sine are și rolul binecuvântării locului (orașului) respectiv. Azi, curatorii de la biserici iau drumul pădurilor pentru a aduce ramuri de salcie care să fie sfințite de preoți în ”Duminca Floriilor”. Datorită faptului că Intrarea Domnului în Ierusalim este o sărbătoare a bucuriei, Biserica a modificat rânduiala postului, astfel că în această zi este dezlegare la pește și icre. Numele popular de ”Florii” păstrat pentru praznicul Intrării Domnului în Ierusalim provine de la numele sărbătorii antice romane (păgâne) a primăverii, Floralia, care se desfășura în antichitate cam în perioada în care astăzi se sărbătorește Intrarea Domnului în Ierusalim. Calendarul liturgic creștin l-a înlocuit pe cel păgân, inclusiv în memoria oamenilor. Dar, întrucât la începuturile instituirii creștinismului în Imperiul Roman acestea erau încă o realitate sau cel puțin o amintire recentă, suprapunerea calendaristică a fost astfel gândită încât sărbătorile păgâne să fie cu totul înlocuite cu cele creștine, uneori acestora suprapunându-li-se temporal celebrările creștine. În limba română, memoria populară a păstrat însă pentru praznicul creștin numele sărbătorii antice.

Moșii de ”Florii” sau ”Lazarul”

Sâmbăta dinaintea ”Floriilor” este dedicată comemorării morților. Ziua aceasta este numită și ”Moții de Florii” sau ”Lazarul”, obișnuindu-se ca femeile să facă ”plăcinte lui Lazăr” și să le dea de pomană. La sate, femeile nu torc deloc, pentru ca nu cumva morții, care așteaptă la poarta Raiului, să revină pe pământ, să se îmbăieze. Despre Lazăr circulă mai multe legende, fiecare regiune având specificul ei. În una dintre acestea, Lazăr moare după ce a poftit la niște plăcinte pe care mama lui nu a putut să le facă, pentru că torcea. La sate, pe vremuri, se practicau de ”Florii” câteva obiceiuri păgâne. La miezul nopții dinspre ”Florii”, fetele fierbeau apă cu busuioc și cu fire de la ciucurii unei năframe furate de la înmormîntarea unei fete mari. De ”Florii”, ele se spală cu această apă pe cap, aruncând-o apoi la rădăcina unui pom fructifer, sperând că în acest fel să le crească părul frumos și bogat. În alte locuri, oamenii nu se spală pe cap în această zi tocmai ca să nu încărunțească la fel ca pomii în floare. Se crede că cel care înghite trei mâțișori întregi în ziua de ”Florii” nu va suferi tot anul de dureri de gât. Tot la sate există credința potrivit căreia dacă aprinzi mâțișori și afumi casa cu ei când este furtună, căminul va fi ferit de fulgere. În ziua de ”Florii” nu se lucrează, iar în toate casele de la sate s-au copt pâini din făină de grâu împletite și ornate cu cruci, care s-au dat de pomană la săraci.

V. Gherman