Elaborând, în decursul a peste 20 de ani, o operă poetică vastă, care însumează peste o duzină de volume publicate (Unghi al durerii, Piatra Neamț, Casa de Editură Panteon, 1994; Nașterea insomniei, București, Casa Editorială Odeon, 1996; Lenjerie pentru sfântul uitat, Baia Mare, Editura Cybela, 1997; Poetul ucis de cuvinte, Baia Mare, Editura Cybela, 1999; Scrisori deschise trupului tău, Baia Mare, Editura Universității de Nord, 2000; Blestemul care stinge lumânări, București, Casa Editorială Odeon, 2000; În căutarea îngerului pierdut, Baia Mare, Editura Iulius, 2004; Înnomenirea cuvintelor, Baia Mare, Editura Iulius, 2005; În căutarea îngerului pierdut, Baia Mare, Editura Iulius, 2005, ediția a II-a, revăzută și adăugită; Înnomenirea cuvintelor, Baia Mare, Editura Iulius, 2005, ediția a II-a, revăzută și adăugită; Înnomenirea cuvintelor, Baia Mare, Editura Ceconii, 2015, ediția a III-a, revăzută și adăugită; Arhitectura poemului, Baia Mare, Editura Ethnologica, 2015; Poemele ființei, București, Editura Amanda Edit, ediție bilingvă, româno-germană, 2015, traducere de Renate Muller; Respirația cuvintelor, București, Editura Amanda Edit, ediție bilingvă, româno-albaneză, 2015, traducere de Baki Imeri; Scrisori de dragoste neexpediată, Cluj-Napoca, Editura Grinta, 2016; Scrisori despre demoni și sfinți, Baia Mare, Editura Ethnologica, 2016), Ioan Romeo Roșiianu se înfățișează publicului larg cu o nouă plachetă de versuri: împlinirea cuvintelor/ adempimento delle parole (Cluj-Napoca, Editura Grinta, 2017, ediție bilingvă, româno-italiană, traducere de Rodica Vinău și Olimpia Danci).
Dincolo de orice, confratele meu întru frumos și cuvânt, Ioan Romeo Roșiianu, rămâne un bun poet neoromantic și demonstrează, în metafore de o mare plasticitate, că, în această lume viciată de păcate și materialistă, încă mai este loc pentru sentimentul înălțător al dragostei. În acest nou volum, cu care poetul „patimilor ascunse-n cuvinte” deschide colecția „eCreator”, descoperim 25 de poeme de dragoste. Traduse în limba lui Casanova, acel celebru seducător venețian din secolul al XVIII-lea, poemele lui Roșiianu caligrafiază atât sentimentul de iubire cât și senzualitatea trupească.


Iată o mostră din discursul înflăcărat al acestui sentimental incurabil: „Ești atât de frumoasă-n ăste ceasuri/ încât îmi pare că stă până și timpul în loc/ să te privească/ adie-n sufletul meu mireasma surâsului tău/ ca o binecuvântare/ catapeteasma privirii mele sunt pletele tale/ umbra-mbrățișărilor tale bântuie-n carnea-mi/ înfiorându-mi dulce existența.// Sărut amintiri neprăfuite-n vreme/ icoana ta-mi crește-n priviri insomnii/ măsor cu lumina din suflet/ fericirile viitoare/ treci printre șoapte cometic/ răsădindu-mi în suflet priveliști siderale.// Vii dintr-o marmoreeană lume/ descoperită-n vise de adolescent/ ești iederă sufletului meu/ scut protector de înghețuri./ Rămâi unde ești iubită a mea/ să pot binecuvânta-nvierea la viață/ ce mi-ai dat/ raza de soare ce mi-ai sădit în vise/ las-o să fie amnar/ sufletului meu!” (declarație de dragoste).
Totodată, poetul mai precizează că, într-o „… vreme pe drept cuvânt insensibilă/ la frumusețea femeilor și a florilor” (p. 10), singura posibilitate de a înfrânge moartea este aceea de a cânta simfonia iubirii: „Lângă umărul Tău, Doamne,/ ne-am nins nefericirile/ învățând să zâmbim în lumina-Ți profundă/ să facem din suflet balsam/ pentru rănile lumii/ să cântăm simfonia iubirii fie/ și pe-o singură coardă de suflet.” (p. 32).
Deși, în concepția sa, poetului îi este hărăzit un destin al neîmplinirilor, acesta trăind adeseori drama geniului neînțeles de societate, paradoxal, tocmai cuvintele, adică materialul în care sunt îmbrăcate gândirea și simțirea sa, sunt acelea care îl împlinesc in aeternitas, căci de împlinirea cuvintelor depinde și împlinirea poetului roșiorean.

Cristian Gabriel Moraru

Semnal editorial apărut în ziarul roșiorean „Drum”, anul 20, nr. 598, aprilie 2017, p. 6