Sute de turiști vizitează, anual, Mănăstirea Săpânța – Peri. Turiștii vin curioși să vadă ”minunea”, biserică din lemn despre care se spune că ar fi cea mai înaltă din lume. Puțini sunt însă cei care știu că aici a fost o biserică din piatră timp unde de 312 ani și-a avut sediul Episcopia Română a Maramureșului. Ctitorită în 1391, aici a fost locul unde au fost traduse și copiate în română pentru prima dată „Psaltirea”, „Evanghelia”, „Legenda duminicii”, „Codicele Voroțean” și „Faptele Apostolilor”.

Mănăstirea despre care sespune că are cea mai înaltă biserică din lemn se află la Săpânța – Peri și atrage anual sute de vizitatori. Din păcate, nu atât de mulți pe cât s-ar fi dorit, cu toate că locul este unul deosebit de frumos. Locul unde este amplasată este un parc deondrologic, cu 36 de specii de arbori și peste 1.000 de arbori seculari, unii chiar de peste 300 de ani.

Biserica a fost constrută după modelul bsericilor maramureșene care se află în patrimoniul UNESCO, iar cu cei 78 de metri înălțime, se crede că este cea mai înaltă biserică din lemn din lume. Informația nu a fost confirmată de o autoritate în domeniu, însă nici nu a infrmat-o nimeni niciodată, iar ctitorul ei, preotul paroh Grigore Luțai, spune că din cunoștințele sale nu există o altă biserică din lemn mai înaltă. ”Este unică prin mărimea ei, prin înălțime. Nu mai există o biserică atât de înaltă”, precizează el.

Construcția a început în 1997, din dorința preotului e a face ceva memorabil pentru comunitatea sa. ”Dorința mi-a fost dintotdeauna să fiu ctitorul unei mănăstiri , adică a unei biserici de mir. Dumnezeu mi-a îngăduit să fiu ctitorul acestei mănăstiri, iar locul acesta mi-a dat mereu un suflu spiritual, creștinsc, mai ales pe malul Tisei”, mai spune el.

Construcție realizată din peste 400 de metri cubi de lemn

Biserica în sine este din lemn, structurată pe trei nivele. În partea de jos, la demisol, e construită din cărămidă aparentă, unde în prezent se țin slujbele. Celelalte două nivele nu sunt terminate, acolo fiind nevoie încă de bani pentru picturi și finisaje. ”Partea de sus este din lemn masiv, nu există în Eropa sau în lume o biserică atât de masivă prin construcția ei, scara, paraclisul de sus, înălțimea pe care o are – peste 400 mc de lemn de stejar și brad –  la 78 m înălțime”, mai spune preotul paroh, arătând că pentru acoperiș a fost folosit lemn de brad.

Costurile construcției au fost până acum circa două miliarde de lei vechi, după cum mai arată el, însă o mare parte a fost contribuția localnicilor. ”A fost dorința mare a credincioșilor și, în plus, 60% din lemn l-am avut din acel loc. Restul le-am adus din mai multe zone ale țării: Banat, Bistrița, Sălaj, însă lemnul de brad e de la Săpânța”, mai spune el.

Prea puțin promovată online

În scolul internetului mănăstirea care se pretinde a deține recordul de înălțime nu este promovată așa cum ar trebui, cel puțin asta este concluzia turiștilor. Vizitatorii spun că locul este foart frumos și merită vizitat, însă din păcate foarte puține informații se găsesc în mediul online despre asta. ”Am ales să vizitez mănăstirea Peri pentru că este o zonă super frumoasă. N-am știut de ea, până când am citit, dar puțin am găsit pe internet. Singura informație era că e cea mai înaltă construcție de lemn din Europa. Dar să știți că turismul nostru e puțin cam nepromovat. Mai avem de lucrat la asta. Avem o zonă super frumoas. Din turism ne vin în țară niște bani și ar trebui să-l promovăm”, spun soții Ionuț și Aurora Drăghia, români din Mangalia, care trăiesc în Norvegia.

Dincolo de malul Tisei, ruinele fostei mănăstiri

Dincolo de Tisa, pe teritoriul actual al Ucrainei, a existat o mănăstire ridicată de nepoții lui Dragoș Vodă, iar timp de peste 300 de ani, aici și-a avut sediul Episcopia Română a Maramureșului. În 1783 a fost distrusă, iar preotul Grigore Luțai a ținut să contruiscă la Peri o mănăstire. ”Dincolo de Tisa, în satul Grușevo – înainte i se spunea Peri – a fost prima ctitorie a Drăgoșeștilor din 1391. Acolo s-au tradus foarte multe cărți de cult, acum sunt ruinele fostei mănstiri care a fost distrusă. Noi am dorit ca la Săpânța să fie pe malul Tisei o reînviere a fostei stavropighii”, mai explică el.

Stavropighia, în trecut și în prezent

În vechime, prin termenul de stavropighie erau desemnate mănăstirile sau bisericile către care patriarhul trimitea crucea pentru punerea temeliei acestora. Aceste locașuri ajungeau prin acest act, o biserică sau o mănăstire patriarhală. Etimologic, termenul „stavropighie” vine de la grecescul stavropeghion, care înseamnă „așezare a unei cruci”. Aceste cruci erau folosite pentru a marca un hotar. În context liturgic, stavropighionul era crucea așezată de episcop la temelia unei noi biserici. Astăzi, se numește stavropighie, orice mănăstire sau biserică, din alta eparhie, pe care patriarhul o ia sub oblăduirea sa, în interesul bisericii. Stravropighiile sunt, din punct de vedere jurisdicțional, independente față de episcopul locului, fiind subordonate direct întâistătătorului. Patriarhul, în calitate de conducător al stavropighiei – se bucură de toate prerogativele canonice de care se bucura episcopul în eparhia sa. Așa se face că într-o stavropighie, nu mai este pomenit numele episcopului local, ci cel al patriarhului și tot patriarhul este cel care numește stareții, potrivit crestinortodox.ro

Locul mănăstirii a fost sfințit în 1991, iar în 1997 a fost construită la hotarul satului Săpânța. În prezent, mănăstirea găzduieșe șase măicuțe.

Locul unde s-a tradus pentru prima dată Psaltirea

În anul 1391, nepoții lui Dragoș Vodă au dăruit Mănăstirii Peri terenuri și bunuri, fiind ridicată o biserică din piatră. Timp de 312 ani, în această biserică din piatră și-a avut sediul Episcopia Română a Maramureșului. Mănăstirea purta pe vremea voievozilor Dragoșești hramul Sfântul Arhanghel Mihail. La Săpânța-Peri au fost traduse și copiate în română pentru prima dată „Psaltirea”, „Evanghelia”, „Legenda duminicii”, „Codicele Voroțean” și „Faptele Apostolilor”. Pecetea timpului a dus la distrugerea mănăstirii în anul 1783.

Turla bisericii, vizibilă de la cinci kilometri în Ucraina

Biserica în stil maramureșean a mănăstirii a fost placată, inițial, cu 8,5 kilograme de aur, iar crucea, înaltă de șapte metri, la rândul ei, învelită cu patru kilograme de aur. Turla mănăstirii este vizibilă de la o distanță de cinci kilometri peste Tisa și poate fi admirată de românii din Transcarpatia, regiune a Maramureșului istoric rămasă în Ucraina.