Florin Tataru

România s-a trezit și a ieșit în stradă. La cele mai mari mișcări de protest din țară după 1989. Și poate la fel de importante ca și Revoluția din Decembrie 1989.

Fără a fi pasiv și exprimându-mi regretul pentru situația controvesată produsă de modul în care a fost modificată legislația penală, ca și credința că această situație se putea și trebuia evitată, am urmărit îngrijorat evoluția protestelor, așteptând răspunsul partidului meu la mișcările de protest.

Răspunsul a venit, în mod responsabil atât pe plan intern cât și pe plan extern acum când România se pregătește de preluarea președinției Parlamentului European în 2019, arătând că PSD a înțeles doleanțele protestatarilor și și-a asumat comunicarea defectuoasă pe acest subiect, prin decizia de abrogare a ordonanței și trimiterea ei spre dezbatere în Parlament într-o formă modificată.  Mă bucur că PSD a avut înțelepciunea și maturitatea politică, chiar în condițiile costurilor politice mari, de a lua această decizie.

Mă bucur pentru că ROMÂNIA este numai UNA. Mă bucur pentru că nu există o Românie a celor care au ieșit în stradă și alta a celor care nu au ieșit, o Românie a celor partinici sau radicalizați de mișcările de protest și o Românie a celor care nu mai îndrăzneau să aibă opinii diferite față de mesajele străzii, o Românie a tinerilor și alta a părinților și bunicilor lor, o Românie a apărătorilor democrației și o Românie a “trădătorilor de neam” reevaluați în marșuri și pe rețelele de socializare, o Românie a celor care au mers la vot și au legitimat o putere politică conducătoare și o Românie a celor care nu au ieșit pentru exercitarea esenței democrației, votul,  dar au ieșit acum în stradă nemulțumiți.

Mă bucur pentru ca acest posibil clivaj din ce în ce mai adânc a fost oprit. Mă bucur că cei luptători pentru adevăr, pentru cinste, pentru egalitate în fața legii, pentru moralitate nu au mai fost pândiți de pericolul de a ajunge intoleranți, intransigenți sau orbiți, gata a înlocui raționalul cu visceralul.

În fapt cel mai mult mă bucur că „revoluția” începută de oameni de bună credință nu a fost continuată de intriganți și exploatată de forțe străine intereselor României. Din țară dar mai ales din afara ei. Pentru că personal cred că aceste proteste masive escaladate fiind, puteau deveni prima piatră de domino pentru destabilizarea și dezmembrarea României după scenariul EuroMaidanului din Ucraina. Miza, pe cât de evidentă, pe atat de uriașă: România a devenit cea mai importantă zonă strategică a NATO în Europa de Est. Fapt pentru care stabilitatea României este critică pentru întreaga Europă, mai ales acum, în această perioadă extrem de complicată ca și context regional și internațional. Dar în același timp aceasta miză transformă România și în principala țintă a celor interesați, prin divizare, de instabilitate și controlul zonei.

România a depășit sper, acum, acest punct de inflexiune. Calea dialogului constructiv și democratic cu segmente largi ale societății și cu toate forțele politice a fost redeschisă, pentru a stabili împreună cum ne construim și ne consolidăm viitorul ca țară. Astfel încât în 2018 centenarul de la Marea Unire să nu devină un vis prea îndepărtat!